Pe 17 ianuarie 2010, Kievul va organiza cel de-al cincilea scrutin prezidenţial de la declararea independenţei Ucrainei faţă de fosta URSS. Sursa: Reuters

În discursurile electorale inflamate ale potenţialilor candidaţi s-a înserat deja o temă cu potenţial politic exploziv, scrie Deutsche Welle. Comunitatea românească din Bucovina ucraineană şi, prin ricoşeu, Bucureştiul au intrat în malaxorul retoricii ultranaţionaliste de la Kiev. După episoadele Bâstroe şi Insula Şerpilor, fitilul relaţiei Romania-Ucraina pare gata să se reaprindă.

Venim de departe. Cel de-al Doilea Război Mondial n-a trimis România doar în sfera influenţei sovietice, ci i-a reconfigurat graniţele, redesenând geopolitica unei zone care s-a trezit, după patru decenii de dictatura comunistă, cu o agendă de probleme nerezolvate mai stufoasă ca niciodată. Istoria a dovedit, dacă mai era nevoie, că nu se casează niciodată.

Detaliile rămân prinse între file groase, dar fantomele trecutului revin periodic din subteranele memoriei, în ciuda celebrului acord Romania-Ucraina din 1997 prin care ambele state au reafirmat inviolabilitatea frontierei existente între ele. Ultimul deceniu a reluat, într-un permanent război al declaraţiilor, temele ca nişte răni deschise ale relaţiei dintre Bucureşti şi Kiev.

“Canalul Bâstroe” şi diferendul asupra liniei de demarcaţie maritimă, rezolvat anul acesta în favoarea României printr-o decizie a Curţii de Justiţie de la Haga, sunt doar vârful aisbergului.

Ameninţarea poartă un nume

Deutsche Welle scrie că retorica naţionalistă anti-românească revine în prima linie a politicii de la Kiev, prin vocea candidaţilor la prezidenţialele care se vor organiza în Ucraina în ianuarie 2010. “Printre personajele care figurează în potenţiala listă de candidaţi la funcţia supremă în stat se numără Serghei Tighipk