Se implinesc, la 25 octombrie, 65 de ani de la eliberarea Ardealului de Nord, vremelnic ocupat prin odiosul Diktat de la Viena din 1940. si chiar daca Hitler a motivat acest act sfidator la adresa poporului roman declarandu-i lui Antonescu ca nu este decat, chipurile, o masura de prevenire a unui eventual atac sovietic dinspre Ucraina, amenintand sursele de petrol din Valea Prahovei, fara de care Germania nu isi putea misca trupele mecanizate si aviatia, poporul roman, si in special armata sa, nu s-a multumit niciodata cu aceast rapt de teritoriu care a adus suferinte nebanuite pentru mii de romani ale caror pamanturi stramosesti au fost ocupate abuziv de horthysti. Marturie a acestor suferinte stau azi monumentele memoriale de la Ip, Traznea si Moisei...
Iata de ce, dupa 23 august 1944, cand gratie curajului Regelui Mihai I si a unui grup de militari din anturajul sau, am pus capat dictaturii, aproape imediat, mai exact spus la sfarsitul lui august si, mai ales in luna septembrie si octombrie, pe langa actiunile pentru curatirea tarii de trupele germane existente pe teritoriul Romaniei, au inceput luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord. Marele Stat Major al Armatei a delimitat zonele de operatii ale armatelor romane. Astfel ca Armata a 4-a trebuia sa actioneze la est de linia Sibiu-Alba Iulia-Cluj-Zalau si Sacuieni; iar Armata I, la vest de aceasta linie. Un prim semnal ca luptele au inceput cu succes l-a dat telegrama generalului de divizie Ion Dumitrache trimisa Marelui Stat Major, in care se spunea:"
Astazi, 30 august 1944, data cand se implinesc 4 ani de la cedarea primelor orase din Ardealul de nord, in zona Brasov s-a trecut granita (linia de demarcatie provizorie, n.n) si prin lupte s-au ocupat primele obiective". Apoi, la sfarsitul lui septembrie, Armata I, condusa de generalul de corp de armata Nicolae Macici, a plecat la
