Gigi Becali a intrat în politica românească, la începutul anilor 2000, după ce s-a făcut cunoscut în urma succesului înregistrat în afaceri şi ca patron al Clubului Steaua. Mult timp comentatorii politici au vorbit despre Gigi Becali ca fiind rodul unor experimente din laboratoarele PSD, experimente instrumentate de Viorel Hrebenciuc şi exploatate electoral în 2004, ca o contraofensivă la Traian Băsescu.
Cruciatul
“Războinicul luminii”, aşa cum s-a autodefinit, inspirat de scriitorul sud-american Paulo Coehlo, a fost simpatizat în special de populaţia săracă din România, încercând să „cumpere” voturi prin gesturi caritabile, inclusiv prin finanţarea renovării unor biserici. De altfel, el s-a folosit de capitalul de credibilitate al Bisericii Ortodoxe, prezentându-se adesea că un fel de Mesia care salvează poporul.
La alegerile legislative din 2000, Becali a candidat pentru un loc în Camera Deputaţilor din partea comunităţii italiene. El a pierdut însă în fata actriţei Ileana Stana-Ionescu, deşi obţinuse un număr mai mare de voturi.
Capital electoral - 1,77%
Din ianuarie 2004 a preluat conducerea PNG-CD (partid înfiinţat în 2003 de fostul primar al Capitalei Viorel Lis), în numele căruia a candidat la alegerile prezidenţiale din toamna aceluiaşi an, obţinând doar 1.77% din voturi.
În campania de atunci a folosit imaginea actorului Amza Pellea care îl interpreta pe Mihai Viteazul, într-un film regizat de Sergiu Nicolaescu. Fiica actorului, Oana Pellea, l-a dat în judecată pentru folosirea abuzivă a imaginii tatălui ei şi a câştigat daune în valoare de aproximativ 12.000 de euro.
Tot în 2004, s-a autointitulat ca fiind adept al mişcării legionare şi a cerut canonizarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Sloganul său electoral a fost “Eu Gigi Becali, jur în faţa tuturor românilor ş
