Presedintele-premier se va contopi in vointa si aspiratii cu eul discret al poporului. Iar oamenii l-ar realege democratic dupa fiecare cincinal. Am scapa de multe neajunsuri. Numai asa, bocii, croitorii si johanisii ar deveni palide amintiri. Numai asa, - dupa nationalizarea averilor rupte din avutul multimii - parlamentarii s-ar intoarce si ei la vatra. Intr-un editorial scris in urma cu vreo doi ani, dl. Doru Buscu grava, cu o penita ascutita, efigia presedintelui-voievod. Textul cu pricina, intitulat "Mustati si plete pentru Basescu", atragea, printre altele, atentia asupra unui aspect gospodaresc deloc de neglijat: tendinta primului intre barbatii tarii de a struni, cu brat otelit si pohta de putere, bidiviii oranj ai guvernarii. "Iesirile ofiteresc virile", cum numea dl. Plesu unele atitudini ale sefului statului, par sa fi devenit, in timp, semne ale unei dorinte care mocneste in fiinta publica a Presedintelui. De-ar fi posibil, seful ar suride, din prim-plan, in rol de Premier. In anii primului mandat, stapinul Cotrocenilor a lucrat cu migala la spectacolul de lumini, muzica si vorbe pe care urmeaza sa il prezinte in curind multimii. In asteptarea acestui moment, nu ar strica niste pioase evocari. Intii a fost presedinte-jucator si ne-a vorbit despre insemnatatea lucrului in echipa. Desi echipa colorata in albastru-portocaliu s-a destramat, noi tot in el am crezut. In clipe de restriste, hotarit precum capitanul Ahab, Conducatorul a luat timona, a arborat un steag de un portocaliu aprins si ne-a indemnat sa-l urmam. Am tinut cu el impotriva celor 322. Tot voturile noastre au ajutat-o si pe mezina. Apoi a fost presedinte-strateg iar noi am crezut si in acest rol. I-am votat partidul si oamenii priceputi chemati sa gestioneze soarta grea a tarii. Am aplaudat priceperea cu care a zidit coalitia, vopsita, in interes national, in rosu si portocaliu. Pacat ca a ven