OBSERVAŢIE pe care o putem face lesne asupra oricărui text (versuri, eseu, traduceri) semnat de Şerban Foarţă este intelec-tualizarea intensivă ce-o etalează. Adică o capacitate de a complica lucrurile mai mult ori mai puţin simple, de-a găsi în ele pretexte ale unor ocoluri, ale unor explicaţii, asociaţii, dubii, interogaţii, nuanţări, adaosuri imprevizibil amplificate, care uneori se îndepărtează aparent de obiect, pierzîndu-se, să zicem în duhul deconstructivismului, într-un excitant infinit al interpretării. Răspunsul încetează a mai fi un scop, devenind un mijloc al întrebării ce, persistînd, devine scop sieşi. Etajat cu graţioasă pedanterie, detaliat pe palierele unor varii unghiuri de abordare, se pierde în voluptatea utopiei sale. Se răsfaţă în sugestia unor dificultăţi tangente la imposibil. Intrebat, bunăoară, cu ce ar fi putut fi înlocuită cartea dacă n-ar fi existat, scriitorul dă impresia a se afla înaintea unei probleme insolubile. Ne înfăţişează mai întîi cîteva preciziuni de metodă: „Grea întrebare, grea de tot, Iolanda. Te credeam puţin mai indulgentă cu cvasiignorantul care sunt. Numai că întrebarea, pe cît cred, e grea şi pentru erudiţi. Ceea ce e sigur e că ea trimite în contrafactual; şi că acesta deresponsabilizează Cuvîntul ultim e grotesc, dar just, în măsura-n care utopia îţi îngăduie să aberezi în voie. Or, «ce-ar fi existat în locul cărţii?» E un enunţ de tip utopic, - o întrebare «fantezistă» la care poţi răspunde-n fel şi chip. Oricum, ar trebui să ştiu mai clar ce înţelegi aici, prin termenul de «carte»". Urmează un excurs în direcţia unei etimologii savuros ramificate în istorie, cu foşnete exotice: „Obiectul ca atare, material, a cărui existenţă presupune, vorba lui Saint-John Perse, «moartea unui copac»? Copac ce poate fi un falnic fag, o, în tedescă, Buche, - de unde Buch, alias «carte», una ale cărei foi scorţoase vor fi const