Frumuseţe, ce departe eşti tu

I-aş scrie omului dar crezi că citeşte?

Culcat pe un cuţit în camera mea

parcă nu sînt pe pământ.

Am vorbit poezie din tinereţe

provizii pentru zilele cînd frigul se va năpusti

peste minte

uhu, versurile săreau din coajă gheruţe de porumbel pe geamuri moi frumuseţe, ce departe eşti tu acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii şi nici un prieten pe nici o stea nu există iubire şi asta mă miră sînt un pian cu ochi disting aluniţe pe creier.

Un oraş de chibrituri

Laptele dimineţii scaldă picioarele tale

rătăceşti pe sticla oraşului

stăpîna zilelor te numeşti acolo în vis

seara un oraş de chibrituri se aprinde sub pernă

drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă

să te întoarcă-napoi

cîndva stelele aveau sexul complet al cerului foc ce arde fără odihnă degetele-ţi sculptează tot ce-a visat fruntea am văzut o mare unde ochii tăi înotau trupul scufundat era un continent mic pe mal peştii aveau gânduri de om în undiţe mici.

Sîmburi de cireşe negre

Timp ros de eşecuri tu vezi viaţa ta în trecut

fără tine eşti tu spaima toarnă zile grele în tine

oriunde ai fugi altceva te găseşte

unde-ţi sînt visele şi eu aş vrea acum să ştiu

scrii pe-ntuneric şi descoperi un om fără mîini

în spatele pleoapelor simţi atît de clar eşecul iubirii

lumea ta e o floare muşcată de un cal

cu tot cu mîna ei blîndă

adoarme în sete

paharul din care bei la trezire

e un inel pe degetul tău

cînd vrei să uiţi îţi pictezi faţa cu văluri violete

noaptea s-a strîns în braţe cu guri de