La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zagaparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Rezumatul episoadelor precedente: Clinton l-a bushit pe George, noi am inceput impreuna, sa continuam impreuna, ca si-asa nu mai e mult pâna la capat.
Motto: "O-o-o-o!
O-o-o-o-o-o!"
(Din imnul "Challenge Day")
- Fie si Bosnia, ridica Zizi din umeri. Ce mai conteaza?
Luminita nu era de acord, dar se abtinu. Cât despre Câine, acesta plecase la bufet, asa ca pur si simplu nu participa la vot. Hotarârea fu adoptata deci in unanimitate. Mai ramâneau deci mici amanunte de ordin practic.
- Ma duc sa vând certificatele, anunta Zizi.
- Tocmai acum, ofta sotia lui, când e valul asta de privatizare? E drept ca in Franta si in Rusia, dar poate ca ajunge si la noi.
- Nu mai am rabdare, scurta el discutia si iesi.
In strada, insa, era sa aiba un soc. Tot framântându-se cu gândul evadarii, nu mai urmarise mass-media, asa ca imaginile pe care le vazu il luara pe nepregatite.
In primul rând, toata lumea alerga. La inceput crezu ca e vreun incendiu, dar oamenii aveau figuri vesele. Atunci, o caldura il invalui si se gândi emotionat: "Doamne! Poate nu mai e nevoie sa plecam!" Imtelese insa repede ca nu era vorba despre Evenimentul Acela, pentru ca oamenii alergau in directii diferite. Abia atunci observa ca majoritatea erau in treninguri. Incerca sa opreasca un cetatean care sigur prinsese Marea Unire, daca nu cumva si pe prima, dar acesta se smuci si fugi mai departe:
- Lasa-ma, domn'e, ca avem abia 73,476%!
Hipnotizat, Zizi incepu sa alerge si el, uitând cu desavârsire de ce plecase de-acasa. "Or fi alegeri anticipate", mai presupuse el, mai ales ca pe la toate coltu
