Membru al Cenaclului „Mihail Sebastian” şi al Cenaclului Umoriştilor „Ştefan Tropcea”, Vasile Mandric are pregătite opt cărţi în manuscris, gata să fie publicate Profil

Născut:  26 octombrie 1937, Hărmăşeşti, Iaşi

Studii:  Liceul Teoretic „M. Sadoveanu” Paşcani

Ocupaţie:  pensionar, epigramist, fost ziarist

Familie:  căsătorit, doi copii

Cumpătat, gata oricând să spună un catren sau „să-ţi umple buzunarele sufletului” cu ziceri bine ticluite, Vasile Mandric este unul dintre veteranii scrisului brăilean. A făcut presă pe vremea comuniştilor dar şi în anii „capitalismului sălbatic” şi a avut de dat socoteală pentru greşelile altora dar, de fiecare dată, a răzbit.

Ziarist, epigramist, poet şi eseist, pensionarul Vasile Mandric scrie cu multă râvnă, de parcă ar avea 20 de ani. Are opt cărţi gata pregătite pentru tipar dar, din motive financiare, creaţiile sale au rămas în manuscris.

„Mă trezesc noaptea şi scriu. Practic, în toţi anii ăştia, scrisul m-a ţinut în viaţă. Scriu epigrame, versuri, dar şi eseuri. Nu m-am inspirat de nicăieri, pentru că am preferat să am propriul univers” , ne-a spus fostul ziarist de la cotidianul local „Înainte”.

A înfiinţat Cenaclul „Danubiu” şi ziarul „Reflexe”

Vasile Mandric a fost atras de literatură încă de pe vremea când urma cursurile şcolii generale din Ruginoasa, judeţul Iaşi. A înfiinţat Cenaclul literar „Unirea” din Paşcani, care a devenit „Mihail Sadoveanu”, în 1961, la moartea marelui scriitor.

„În postura de secretar al cenaclului am editat revista „Anii de ucenicie”, apoi „Ritmuri” şi „Zenit”. În 1974, am primit premiul revistei „Convorbiri literare” la concursul „Lupta cu inerţia” , povesteşte scriitorul.

Transferat în interes de serviciu la uzina „Progresul”, Mandric a organizat, ani la r