Călin Hera: „Ce ţară e aceea în care nu există decât generali şi dezertori şi în care generalii înşişi sunt dezertori?”. Sursa: Zoltan Lorencz
Ce obţii dacă alături numelor lui Alexandru Averescu şi Constantin Prezan pe cel al lui Gabriel Oprea? Un mare hohot de râs, desigur. Dar nu e râsul nostru. Serios, acum. Primii doi sunt singurii mareşali din istoria României. Al treilea mareşal e Ion Antonescu, dar el s-a autoavansat.
Cu toţii au condus armate, în Primul şi în al Doilea Război Mondial. Imediat sub gradul de mareşal, ce poate fi acor dat doar în timp de război, e cel de general (patru stele).
Ştiţi câţi astfel de generali a avut România până acum? Şase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cinci în timpul comuniştilor şi 31 în perioada post decembristă!
De joi, e şi Gabriel Oprea general „plin”. Cum naiba? Întrebarea e retorică. Ştim cum. Ştim, de exemplu, că în urmă cu un an avea doar două stele de general. Că e considerat baronul Mărginimii Bucureştiului. Că a virat- o spre grupul de lângă Traian Băsescu şi că partidul lui, PSD, i-a retras sprijinul politic în săptămâna în care a fost numit ministru de interne. Marile lui fapte de arme stau în nouă cuvinte: „Îl susţin pe Traian Băsescu pentru un nou mandat”.
Aceeaşi parolă au rostit-o alţi doi generali care şi-au mai adăugat câte o stea pe umăr la startul campaniei electorale: fostul selecţioner Anghel Iordănescu şi primarul sectorului 2 din Bucureşti, Neculai Onţanu. După faptă şi răsplată.
Toţi trei au trecut din barca PSD în cea a PDL şi sunt mai generali azi decât erau înainte de eroicul gest. Aş vrea să îi acord prezumţia de bună-credinţă şefului statului. Acum le venea rândul celor trei stâlpi ai armiei române. De ce să fi aşteptat? Doar fiindcă răuvoitorii fac legătura între una (susţinerea lui Băsescu) şi alta (semn
