De aproape 20 de ani este în fruntea Direcţiei Judeţene pentru Sport. Însoţeşte tinerele talente la orice competiţie şi are pentru fiecare o vorbă de încurajare. Are toate motivele să se laude, dar, în ciuda palmaresului impresionant, Elena Frâncu preferă să îi scoată pe alţii în faţă.
S-a apucat de sport de la o vârstă fragedă. A început să joace handbal la Şcoala nr. 9, actuală „Ion Creangă“, sub directa îndrumare a profesorului Traian Bucovală, iar apoi s-a transferat la Clubul 1, antrenamentele având loc în Sala Flămânda. „Tata a vrut să mă fac inginer alimentar. Eu nu am vrut. Am ajuns însă în lotul naţional de senioare“, îşi aminteşte Elena Frâncu.
În 1973 era deja vicecampioană mondială cu echipa de fete. Pe scurt, cariera sa sportivă poate fi descrisă astfel: triplă campioană naţională de junioare şi senioare, semifinalistă cu echipa INCS Bucureşti în Cupa Campionilor Europeni, multiplă campioană balcanică de junioare şi senioare.
„În 1975 am venit la Constanţa. Am refuzat multe oferte de la echipe mari din ţară. Zalăul îmi dădea două butelii şi 5.000 de lei, dar nu am vrut să mă duc acolo pentru că nu era apă caldă“, povesteşte Elena Frâncu. Tot în 1975 a pus bazele unei echipe feminine de handbal: Ştiinţa.
Toate titlurile cucerite ar îndreptăţi pe oricine să îşi continue cariera prin reuşitele altora, ca antrenor. Elena Frâncu a ales să se pună în slujba sportului întru totul alt mod: să-l promoveze din fruntea Direcţiei Judeţene pentru Sport, să caute sponsori pentru a sprijini tinerele talente, să se autoperfecţioneze ca manager pentru a fi de folos sportului constănţean.
Elena Frâncu are un stil propriu de a fi. Vorbeşte cu căldură tuturor, chiar dacă îi cunoaşte de o viaţă sau de câteva clipe. Are o mare încredere în cei doi duhovnici ai săi: părintele Marius de la Biserica Sfântul Nicolae şi părintele Arsenie Papacioc. Poza
