Cum se desfrânau autorităţile vremii în timp ce marea masă robotea înfometată a observat şi locotenentul de Miliţie de-atunci, Victor Vasile. Dacă pentru primii, furtul din avutul obştesc era un mod de viaţă îmbuibat şi petrecăreţ, asta nu-i împiedica să-i pedepsească aspru pe cei din urmă - muncitori în sere, avicole, şi CAP-uri - chiar pentru trei roşii şi doi castraveţi vârâţi prin buzunarele pantalonilor.
"Era şi anul ăsta unul în care trebuia să lucrăm intens pentru plătirea datoriilor - cel puţin ăsta era sloganul. Care a prins la oameni. Îndurau lipsuri şi munceau pe brânci pentru că au crezut şi au sperat că, o dată cu achitarea datoriei externe a României, avea să se mai dea drumul la lesă, să mai respirăm şi noi. Noi aşa înţelegeam, se achită datoriile... gata! S-a terminat cu lipsurile: cu frigul, cu întunericul, cu lipsa apei, cu raţiile şi cartelele... Se termina şi cu magazinele goale pe motivul că totul merge către export.
În toamna lui '89 eram la Miliţia Dumbrăveni, un orăşel agroindustrial, şi ne pregăteam de vizita lui Nicuşor Ceauşescu la Serele Dumbrăveni. Iar pregătirea consta, printre altele, în anchetarea unor cazuri de furt din avutul obştesc ce intrau sub incidenţa celebrului Decret 306/81 şi era în slujba Miliţiei să hotărască dacă respectivul caz intra pe penal sau nu, în funcţie de prejudiciu. Eram într-o hală mare, la sala de sortare, unde urmau a fi anchetate câteva zeci de femei care fuseseră prinse că au ieşit din sere cu ceva legume, care pe unde.
Femeile acelea lucrau în condiţii cumplite, la temperaturi de aproape 60 de grade Celsius, şi îşi băgaseră şi ele ceva roşii şi castraveţi prin pantaloni sau pe sub bluze, ca să le ducă acasă, la copii, că nu făceau afaceri cu ele. Aveam impresia că mi s-a pasat răspunderea ca eu să fiu cel care taie şi spânzură pe-acolo, eu fiind atunci şeful Se