Toamna la Voronet
Alunec domol prin Pasul Tihuta, pe soseaua proaspat asfaltata care leaga Bistrita de Vatra Dornei. Acum 150 de ani, un scriitor zvapaiat din Anglia, pe nume Bram Stoker, bantuia prin coltul asta de lume, sperand sa-l gaseasca aici pe Dracula. Aflase el ca fiorosul voievod isi are salasul prin locurile astea, intr-un castel ascuns prin muntii Bargaului. Nici vorba sa dea de vreo urma a vampirului! A gasit, in schimb, o lume parca asternuta din cer, plina de maguri blande, pictate in culori ireale. Niciunde nu aflase atata magie ca aici, in locul asta feeric, ce desparte Ardealul de taramul de basm al Bucovinei. Alunec lin pe soseaua serpuita, plutind intr-o dulce visare. Aici, timpul se scurge precum o tandra mangaiere, iar amintirile mele capata o mireasma unica, miraculoasa. Nicaieri in lume nu cred sa existe ceva atat de frumos! Nicaieri in lume nu simt atata magie! Ma indrept spre Gura Humorului. Fac drumul asta de trei ani, in fiecare toamna. Desi e poate cel mai ocolit, nimeni nu ma poate convinge sa schimb traseul. O dulce nostalgie ma cheama an de an, ca o vraja, in coltul asta de rai. De cum ma desprind de campie si incep sa trec muntii, am mereu sentimentul ca traversez un hotar si patrund in alta tara, mai cumsecade, mai curata, mai primitoare, o tara in care viata curge altfel, mai cuminte, mai tihnit, iar oamenii inca mai stiu sa-ti zambeasca, cu o tandrete care te copleseste. In fiecare miez de toamna, de trei ani incoace, strabat ore in sir drumul asta mirific, pentru a ajunge in inima Bucovinei, la Gura Humorului, un orasel decupat parca dintr-o carte ilustrata cu fermecatoare povesti. Acum 29 de ani, in decorul asta magic, avea loc prima editie a unui festival de film documentar, care a devenit in scurt timp un eveniment de marca al orasului. Festivalul s-a numit Toamna la Voronet, dupa titlul omonim al unui scurtmetraj c
