Presedintele filialei romane a Asociatiei Internationale "Operation Villages Roumains"

Intre marile neimpliniri ale clasei politice romanesti din ultimii 20 de ani se numara si lipsa de interes pentru dezvoltarea durabila si unitara a satului. Desi multi politicieni sunt nascuti la tara, este revoltatoare nepasarea, neimplicarea si ignoranta (insotita constant de lipsa de gust) cu care acestia au tratat, in legi si ordonante, spatiul rural romanesc. Cu toate ca experienta dezvoltarii rurale interbelice este uriasa, putand servi oricui ca sursa de inspiratie, legiuitorii damboviteni, lipsiti de cultura si spirit vizionar, nu au stiut sa raspunda unei chemari a timpului lor. Odata cu invazia generalizata a kitsch-ului in constructii, arhitectura, turism si viata de zi cu zi, uratul si saracia si-au facut de cap si in satele patriei. Pamantul a ramas nemuncit, traditiile si obiceiurile au fost uitate, mica productie ecologica a fost lasata intr-o confuzie dezolanta, in timp ce disparitia satului traditional, a gospodariei taranesti, nu a interesat pe nimeni. Nici macar agro-turismul n-a fost incurajat prin legi clare, ajungandu-se ca multe sate de munte, urbanizate prin implanturi neinspirate de pensiuni pestrite, de toate marimile, formele si culorile, sa ofere imaginea unui haos arhitectural si a triumfului prostului gust. Boala satului romanesc este grea si in parte deja netratabila. Cat nu este in mod definitiv prea tarziu, politicienii sunt chemati sa deschida ochii asupra unui tezaur aflat pe moarte, in care se regaseste insasi identitatea noastra nationala. Cel putin acesta este indemnul adresat autoritatilor de Francisc Giurgiu, presedintele filialei romane a Asociatiei Internationale "Operation Villages Roumains" (Operatiunea Satele Romanesti).

"Taranii romani nu pot indeplini cerintele bancilor, nici daca s-ar vinde pe ei insisi"

@