Povestea parfumului începe de la prima picătură care se evaporă şi se încheie în cele mai ascunse unghere ale minţii, în amintiri, în vise şi senzaţii. Sursa: NorthFoto

Parfumul-cadou este mărul Evei dospit în laptele Edenului. Dacă e ales greşit, e o cădere în dizgraţie.Apărut din raţiuni utilitare, trecut prin ucenicia farmecelor cu puteri afrodiziace, parfumul şi-a pierdut caracterul de artă, rămânând, azi, simbol al bunăstării, al vanităţii, uneori al bunului gust şi al feminităţii. Nimic nu poate egala febra, tremurul şi satisfacţia achiziţiei unui parfum. Se vinde tot: nume, ambalaj, reclamă şi, nu în ultimul rând, preţ.

În cazul femeilor vinde modelul cu care este asociat. Lansările pe piaţă ale unei mărci de parfum sunt pregătite cu minuţiozitate, iar producătorii ştiu ca numele care însoţeşte produsul asigură jumătate din success. Femeile se doresc diafane şi cumpără Kate Moss, puternice şi pline de farmec şi aleg Carolina Herrera, sau misterioase şi se învăluie în Chanel. Parfumul îşi pierde astfel senzualitatea, limitându-se la conceptualitate.

Relaţie specială

Cea mai puternică legătură pe care parfumul o stabileşte este cea cu mintea umană. Oamenii ajung să cumpere parfumuri pentru că acestea le amintesc de diferite momente din viaţă sau chiar de anumite persoane.

Pentru Elena, o tânără de 28 de ani, goana după parfum a încetat de mult. Am întâlnit-o într-un magazin specializat dintr-un centru comercial al Capitalei. Siguranţa cu care păşea era frapantă, în condiţiile în care cumpărătoarele de parfumuri sunt, în general, indecise. S-a îndreptat spre raftul Dolce Gabbana, a întins mâna şi s-a întors spre casă. Cel mult un minut. Ulterior, a spus că foloseşte parfumul de ani de zile pentru că îi aminteşte de prima plimbare alături de soţ, dar şi de clipele emoţionante din faţa altarului sa