Preşedintele Băsescu a fost, în trecut, acuzat de lipsa aptitudinilor constructive şi de caracter conflictual.
El a început campania electorală în nota previzibilă, dar de data asta are o propunere constructivă: referendumul pentru unicameral.
Acesta va fi scara pe care se va căţăra în sufragiile publicului. Parlament unicameral? Ideea e mai mult una sexy decât serios dezbătută în spaţiul public românesc. Nu trebuie să fii alegător al lui Traian Băsescu pentru ca să fii de acord cu afirmaţiile acestuia referitoare la primenirea clasei politice şi la lipsa de eficienţă a legislativului.
Avem, oricum, o mulţime de parlamentari, iar poziţia de ales al naţiei este nu numai o sinecură, ci şi mai mult de atât, o foarte eficientă pârghie de influenţă pentru afacerile din judeţ. Rezolvă unicameralul aceste probleme? Nu, dar e o revanşă melodramatică pentru simplul cetăţean: dacă tot nu-s buni de nimic, barem să-i împuţinăm, îşi va zice acesta.
Problemele legislativului sunt mai curând în regulamentele Camerelor, care permit chiulul şi tergiversarea la nesfârşit a actelor normative. În apărarea sistemului bicameral se poate aduce argumentul tâmpeniilor (iertare pentru acest cuvânt tare, dar el e potrivit pentru „legea ştirilor pozitive” şi altele) votate de legislativ: dacă avem două instanţe, probabil că uneori va da Dumnezeu şi unele dintre aiureli vor fi filtrate în ceasul al doisprezecelea.
Nu discuţia de fond contează, iar autorul acestor rânduri nu e specialist în drept constituţional. Ştim doar că Traian Băsescu începe campania călare pe o idee cu priză la public şi un „program” politic.
Prin Bucureşti au început să apară primele afişe ale preşedintelui, cu o strigare bine găsită, anti-parlament: „De ce le e frică nu scapă!”. Cei 322, care în prezent sunt 471, se vor transforma în 300.
