Ruşinat de duritatea răfuielilor politice, care au ajuns un fel de lupte în noroi între sfinţi, cel mai năpăstuit om îşi rupse carnetul de membru al Partidului ***, în ajun de campanie electorală, şi se reorientă, cu nădejde, spre permisiva viaţă de suporter. Sursa: imagecache2.allposters.com
Neştiind prea multe despre sportul rege, năpăstuitul intră într-o cârciumă umilă, care, asemenea tuturor astfel de sălaşe, este locul unde suporterul oarecare vine să culeagă informaţii, să propună soluţii, să ofteze după un înaintaş central de altădată sau, pur şi simplu, să vadă un meci sau două - în strictă concordanţă cu nivelul de răbdare al consoartei, care, fără excepţie, dispreţuieşte fenomenul fotbalistic cu pasiunea unui paznic de vie.
Intrând în bodegă, într-o seară răcoroasă, care reteza în două o săptămână ca oricare alta, năpăstuitul avu surpriza să descopere că puţini iubitori ai fotbalului îşi ocupaseră locurile la mesele unsuroase. Se aşeză, ceru o bere şi întrebă, cu jumătate de glas: "Cine joacă?".
"Unirea...", îi răspunse un bărbat între două vârste, fără să îşi ia privirea de la televizorul cocoţat într-un colţ al cârciumii, adăugând fără implicare afectivă - "cu Rangers". Urmă o tăcere de câteva minute, timp în care "suporterul" între două vârste îl privi cu lipsă de interes pe omul nostru, realizând că este în offside când vine vorba de fotbal. Aşa că se trase mai aproape şi îi făcu un amplu rezumat al realităţii fotbalistice din România.
Nu a durat decât câteva ore, fiind întrerupt doar în patru rânduri, de golurile campionilor din Urziceni - pe care suporterul nu le-a primit cu entuziasm. Tulburat, năpăstuitul îşi exprimă nedumerirea faţă de lipsa de patimă a colegului de masă. "Nu au ăştia suporteri", răspunse el în timp ce stingea ultima ţigară în aglomeraţia de chiştoace din scrumieră.
