"Tot romanul se pricepe la fotbal, agricultura si copii", spune o vorba din folclorul contemporan...
Constatam insa ca de vreo sase-sapte luni, romanul si-a mai adaugat un subiect in, hai sa le zicem, conversatiile cotidiene: criza!!! Fie ca pentru unii exista - "E rau dom'le, e rau..." - fie ca pentru altii nu exista - "Nu-i, ma, nici o criza. O fi la... americanii aia...", fie ca unii au si gasit solutia - "Fugi, ma, d'aci, ca romanasul nostru... pacaleste el criza", ea, criza, a devenit un subiect drag tuturor romanilor si, mai ales, o scuza perfecta pentru... lene, incultura, nepotism, hotie, parvenire si... restul! Si totusi, cum am ajuns, noi, romanii, sa vorbim, sa povestim si sa fim asa de preocupati de criza?! Pentru ca, oameni buni, noi traim criza de vreo douazeci de ani, dar subiectul n-a preocupat pe nimeni. Oamenii sanatosi la cap sunt preocupati de lucruri serioase, politica, afaceri, functii in partid, diplome pe banda, specializari peste specializari, una mai ciudata decat alta, masini, vacante de lux, divorturi, operatii estetice, nu prostii precum criza!
Cum se face insa ca acest cuvant si subiect a cucerit mai nou toate discutiile si disputele?! Pai, simplu, a fost "prezentat" pe intelesul tuturor!!! In contextul Romaniei, criza valorilor sau criza cunoasterii, criza adevaratei culturi, semianalfabetismul ridicat la stadiul de situatie normala, inlocuirea actului de cultura cu un produs de... semicultura comerciala si promovat de tot felul de reviste si ziare, criza educatiei ("facultati gramada, studenti gramada", teste grila, specialisti peste specialisti, diplome cumparate, manuale alternative, proiecte peste proiecte, experiente peste experiente), criza din domeniul sanatatii fizice si morale, criza resurselor umane, intr-un cuvant, criza spirituala a unui popor, cel mai avansat grad al crizei de fapt, n-a fost luata in seama,
