Primul e cel mai important jucător din istoria celui mai important club din lume. Al doilea e cel mai important jucător din istoria unui club care nu-l consideră important
Cazul 1. Îngerul
Sîmbătă 17 octombrie 2009, undeva în Madrid. Cînd intră pe gazon, toată lumea se ridică în picioare şi-l aplaudâ. “Suflul” celor 150.000 de palme este atît de puternic încît, la 300 de metri de stadion, zahărul se amestecă singur în ceaşca de cafea, fără ajutorul linguriţei. De-a stînga sa stă nea Florică Perez, starostele celei mai galonate echipe din Omenire. La dreapta, e Georgică, Georgică Valdano. Acu’ a urcat în birouri, la costum şi cravată, dar, cu un deceniu şi jumătate în urmă, de sub cravaşa sa debutase în Primera, pe vremea cînd încă nu ştia dacă e bine să te razi şi în “răspâr” sau dacă a te bârbieri înseamnâ doar să te dai cu lama de sus în jos.
Cazul 2. Îngerul decâzut
Sîmbătă 17 octombrie 2009, undeva în Barcelona. E atîta linişte în casă încît îşi aude ticăitul propriului ceas electronic. Nu-şi găseşte locul, nu ştie ce să facă. Brusc, faxul pleacă la drum. Îl extrage, cu lehamite. În stînga, e semnâtura lui Sanchez Llibre, starostele, în dreapta, bleahhh…nici nu vrea să se uite!!! Textul e simplu. “Din cauza evenimentelor petrecute în ultimul timp….bla bla bla…avem rugamintea de a NU ăâ prezenta la meciul cu Tenerife din data de…ora…bla bla bla…pentru a nu inflama, şi mai mult, spiritele. Gracias, cordialmente”….
Primul e Raul Gonzalez Blanco, cel mai important jucâtor din istoria lui Real Madrid. La meciul cu Valladolid a adunat a 711 prezenţă oficială cu tricoul “albilor” pe el. A primit o statuie, a marcat două goluri, a fost eroul serii. 320 de reuşite şi vreo nouă recorduri “sparte”. A doua zi, de dimineaţă, duminică, s-a prezentat la antrenamentul neobligatoriu doar aşa, ca să nu piardâ mişcarea!
Al doilea e Raul Tamudo