1961 Scriitorul Ivo Andrici a fost răsplătit de Academia Suedeză „pentru forţa epică cu care a zugrăvit motive şi destine din istoria ţării sale“. Premiul Nobel pentru Literatură a revenit unui scriitor profund ancorat în politică. Ivo Andrici a plătit cu propria libertate pentru convingerile lui. Ivo Andrici (1892-1975) se naşte în Bosnia, într-o familie săracă, de arămari. Rămas orfan de mic, trăieşte de pe o zi pe alta, copilăria lui fiind umbrită de lipsuri materiale, dar şi de absenţa afecţiunii părinteşti.
Rudele îl ajută să supravieţuiască. Le va fi recunoscător toată viaţa. Termină liceul la Sarajevo, iar studiile universitare, de istorie şi slavistică le face la universităţile din Zagreb, Viena, Cracovia şi Graz.
Ca elev şi student, ia parte la activitatea organizaţiei revoluţionare „Tânăra Bosnie“, care lupta pentru eliberarea popoarelor iugoslave de sub ocupaţia austro-ungară. Din rândurile acesteia porneşte acea împuşcătură din 28 iunie 1914, a atentatului de la Sarajevo, care marchează debutul Primului Război Mondial.
După numai câteva zile, Ivo Andrici este arestat de autorităţile ocupante şi deţinut trei ani. Temniţa îi marchează puternic sensibilitatea şi îi modifică viziunea asupra lumii. Ulterior, amintirile din puşcărie se regăsesc în mai multe opere literare.
Carieră în politică
Între anii 1921 şi 1941, Andrici, călit de o copilărie dificilă şi de o tinereţe furată, îşi stabileşte un ţel aproape imposibil: să devină un politician respectat. Parcurge toate treptele în ierarhia unei cariere diplomatice. Devine vice-consul în Bucureşti, apoi ambasador la Berlin, Graz, Roma, Madrid şi Geneva.
Nu-şi neglijează talentul de scriitor, desfăşurând o activitate literară susţinută. Publică articole, atât în volume, cât şi în periodice şi presa literară. Este ales membru cor