Ana Porgras, noua perlă a lotului olimpic de gimnastică a României are origini desprinse parcă din povestirile lui Charles Dickens. Copila a plecat din Galaţi de trei ani, când nu împlinise încă 13 ani. Tatăl ei a plecat în lumea largă acum opt ani. Mama este, de trei ani, la muncă în Italia.
Puţină lumea ştie că Ana Porgras, ajunsă, la 16 ani, marea speranţă a gimnasticii româneşti, a avut o copilărie foarte grea. Provine dintr-o familie destrămată şi a avut condiţii materiale cu mult sub cele ale altor copii. Drumurile gimnastei fără copilărie pornesc acum din cantonamentul de la Deva şi tot acolo se întorc, după fiecare performanţă.
“Dedic aceasta medalie antrenorului Nicolae Forminte - cadoul meu de ziua lui - dar şi familiei mele”, rostea cu emoţie în glas Ana, imediat după ce cobora de pe podiumul de premiere la Londra.
Cuvinte simple la prima vedere, dar care spun enorm despre furtuna din sufletul ei. Are o nouă familie, cea de la lot, dar tânjeşte la vremurile când avea o familie adevărată.
De opt ani, are tată doar pe hârtie
Părinţii s-au despărţit în urmă cu aproximativ opt ani, dar nu înainte ca certurile dintre ei să fie pe punctul de a o răpi gimnasticii. Prima dată când a vrut să renunţe la gimnastică era doar în clasa întâi, episod care s-a repetat prin clasa a patra.
Antrenorii Paul şi Agripina Gâlea, care au avut grijă de Ana, împreună cu învăţătoarea Fănica Diaconu, încă de când aceasta avea numai patru ani, au reuşit totuşi să-i convingă părinţii să o lase să continue. Soţii Gâlea recunosc că nu a fost deloc uşor să îi facă pe părinţii fetei să înţeleagă că Ana este un talent real. Mai ales tatăl s-a dovedit sceptic.
Ana are o soră mai mare cu doi ani, care este şi cel mai mare suporter al ei. Iar faptul că viaţa le-a ţinut departe una de celaltă, pare să fie o povară pentru ambele tinere.
În urmă cu
