IPOTEZĂ. Un continent legendar, Lemuria, a fost considerat locul în care a apărut omenirea pe pământ.
Mitul continentelor scufundate este o sursă permanentă de fantasme pentru umanitate. Pe lângă deja celebra Atlantidă a lui Platon şi tărâmul ezoteric Mu, există o legendă mai puţin cunoscută decât cele două: Lemuria, notează profesorul Cristophe Chabbert în publicaţia „La Revue des Ressources”. Jules Hermann, om politic din insula La Reunion în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a lansat acest mit în literatura de expresie franceză a Oceanului Indian, după mai multe cercetări care l-au convins că aici s-ar afla originea omului.
Un continent original
În cartea sa apărută postum, „Revelaţiile Marelui Ocean”, Hermann reface calea transformărilor geofizice ale Terrei. El indică existenţa unui vast continent, scufundat în perioada Permianului, acum peste 250 de milioane de ani. „În formă de semilună, Lemuria se întindea în aproape tot Oceanul Indian, din zona Africii australe şi până în America de Sud, înglobând insulele La Reunion şi Madagascar. Acest continent pierdut atingea Ceylonul (Sri Lanka de astăzi) la nord”, mai notează scriitorul de expresie franceză din Reunion.
Dar, încă din perioada Renaşterii, mai mulţi cercetători au emis nenumărate ipoteze referitoare la acest spaţiu. Pe la 1830, geologul Slater a făcut cercetări stabilind unele similitudini care l-au convins că este foarte posibil să fi existat o mare întindere terestră, scufundată în timp. Slater i-a dat numele de Lemuria, după cel al lemurienilor, o specie de primate care trăieşte numai în insula Madagascar, rămasă deasupra nivelului mării.
Asemănări frapante
La 30 de ani după Slater, şi geologii Blandford şi Slater au făcut cercetări în zonă, ajungând la concluzii similare. Ernst Heinrich
