Cand o sa intelegem oare ca relatia noastra cu propriul trecut e cruciala pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, si ca ar fi ideal sa nu mai repetam greselile trecutului?
Cand vom da oare la o parte batrana carapace sub care tinem frustrarile dinainte de '89, ne vom intelege si ne vom accepta asa cum suntem si ne vom putea gandi fara incrancenare la viitor?
Ne intoarcem de unde am plecat? Ne intoarcem in 1989? Sau se poate mai rau decat 1989, poate fi ceva mai rau decat experienta comunismului? Ce se intampla acum in viata politica, economica si sociala readuce ceva din freamatul si vanzoleala de la inceputul anilor '90. Se simte revolta oamenilor, tot mai multi ramasi fara loc de munca, fara linistea pe care ti-o da siguranta zilei de maine, fara perspectiva de a o duce bine in viata asta, prostiti tot mai rau in fata de politicieni imbuibati si iresponsabili.
Despre nivelul de civilizatie la care "am ajuns", ce sa mai spun? Degeaba a crescut numarul de masini de lux din Romania, degeaba au rasarit vilele-palat ca ciupercile dupa ploaie, degeaba chiar au venit investitori straini, caci cei mai multi s-au adaptat rapid la confortul lipsei de principii. Am ramas o tara primitiva, si din punct de vedere social, fara o clasa de mijloc, fara principii de convietuire civilizata, dominata de legea banului, de prost gust si nesimtire.
O tara primitiva si din punct de vedere economic - conditiile de munca, dictatura patronilor, relatia sindicate-patronate, imensa piata a muncii la negru, dar mai ales infrastructura, rutiera, apa, canalizare, specifica in unele zone ale tarii mai degraba Evului Mediu.
Dar mai ales o tara primitiva din punct de vedere al dezvoltarii politice - avem o clasa politica in care puterea se obtine cu bata, in care regulile jocului nu exista decat pentru a fi ignorate si incalcate, in ca
