In fruntea unei companii care valoreaza zeci sau sute de miliarde de dolari se ajunge probabil la fel de greu ca si la conducerea unei misiuni spatiale a NASA. E nevoie de zeci de ani de pregatire cu rezultate excelente si calitati exceptionale.

Nu este importanta conditia fizica, dar e nevoie de aceeasi pasiune si energie care sa alimenteze dorinta obsesiva a unui CEO de a reusi in fata altora. Succesul poate fi atins, insa, doar daca sunt luate si deciziile potrivite.

Deciziile dificile si luate sub presiune sunt de obicei cele de care depinde pozitia cuiva in cea mai inalta functie. Chiar daca masurile implica reduceri salariale sau de personal ele trebuie luate cat mai rapid si pragmatic pentru a nu afecta compania si clientii ei.

De asemenea, un CEO trebuie sa stie ce vrea si sa nu permita nimanui sa intervina intre el si acel tel. Mai mult, trebuie sa aiba o asemenea incredere in inteligenta lui si a echipei pe care a pus-o la conducere, incat sa respinga cu fermitate orice gand pesimist si suspiciune a celor care pun la indoiala rezistenta sistemului creat de acestia.

Pentru ca orice afacere poate sa se prabuseasca din cauza unui singur zvon negativ, un bun CEO este obligat sa convinga si sa linisteasca pe toata lumea. Daca reprezinta o mare banca, un singur lucru trebuie sa rasune in capul tuturor dupa ce el termina de vorbit: "Banii nostri sunt in siguranta la el".

Optimismul e sanatos, dar nu te salveaza in afaceri

Istoria arata, insa, contrariul. Economistul John Kenneth Galbraith scria in 1954 ca atunci cand pietele au probleme, raspunsurile oferite sunt aceleasi: "Situatia economica este esentialmente stabila" si "bazele sunt solide". "Toti cei care aud aceste cuvinte trebuie sa stie ca ceva este in neregula", mai spunea economistul.

Galbraith se referea la prabusirea burs