Profesoară de limba engleză în şcolile din Dâmboviţa, Angi, cum o ştiu elevii, a tradus, în urmă cu un an, un ghid al Capitalei. Angi, cum îi spun copiii şi prietenii, s-a născut în Bucureşti şi spune că a avut o copilărie frumoasă, unde jocul a fost preferat în fiecare zi. „Mă jucam cât era ziua de lungă, nu-mi aduc aminte când îmi făceam temele. Asta în comparaţie cu cei mici de astăzi, care sunt supraîncărcaţi şi nu au timp să mai copilărească”, spune profesoara de engleză.
La vârsta de 10- 12 ani a prins drag de cărţi. A găsit în podul casei un volum mare, ca o carte de telefon, care se numea „Da, de ce?”. Îşi aminteşte că avea multe ilustrate şi, de asemenea, răspunsurile la toate întrebările ei. „În acea carte am primit răspuns la întrebările: De ce nu cade soarele? De ce creşte iarba? De ce are omul umbră? De ce visează oamenii noaptea? A rămas o singură întrebare la care nu am găsit încă răspuns: Dacă nu ar fi cerul, ce ar fi?”, îşi aminteşte Angela.
Din acel moment a început să citească toate cărţile aduse de tatăl ei. „Am început să învăţ engleza în clasa a VI-a pentru că din clasa a II-a făceam limba rusă. Prima carte a fost cumpărată de tatăl meu: «Să învăţăm engleza fără profesor». Apoi, pentru că nu se găseau cărţi în engleză, a mers la aeroport la un pilot şi l-a rugat să-i aducă din Anglia «Opere Complete» de William Shakespeare şi o Istorie a literaturii engleze. «Nuvele» de Cehov este o carte la care ţin foarte mult, cumpărată tot de tatăl meu”, spune cu nostalgie profesoara.
Ştia din clasa a II-a că o să fie profesoară
La vârsta de 8 ani, Angi ştia că o să fie profesoară. S-a făcut dascăl având ca modele din şcoală pe învăţătoarea Elena Sandu şi pe profesoara de franceză din liceu, Sanda Ţionescu. Profesoara de engleză spune cu lacrimi în ochi că speră să le întâlnească în Eternitate şi să l
