Altădată, această disciplină sportivă reprezenta una dintre mândriile delegaţiilor României la Jocurile Olimpice, iar la Campionatele Mondiale şi Europene luptătorii români erau priviţi cu respect.
Într-una dintre sălile din Complexul Sportiv "Dinamo", la adăpost de frigul de afară, câţiva sportivi se trântesc de mama focului pe saltelele aşezate cu grijă peste parchet. Uzi de transpiraţie, se luptă cu înverşunare şi nu vor să renunţe. "Ia uite-te la ăsta, ce tupeu are. Ia, fă-te încoa, să-ţi arăt eu ţie", strigă profesorul către elev.
Ucenicul se bagă la bătaie şi, chiar dacă e mai uşor cu vreo 15 kilograme decât maestrul, nu dă deloc dovadă de respect. Dă cu el de pământ, însă, în cele din urmă, se dă bătut. "Hai la duşuri, nu mai căscaţi gura", strigă profesorul. Petre Cărare tocmai a terminat antrenamentul. Fostul mare campion, acum antrenorul lotului de lupte greco-romane al României, îşi trage sufletul. Se aşează pe o bancă şi se scuză pentru ţinută.
"Copiii nu mai vin la sală"
"Suntem după Mondiale şi motive de bucurie nu prea avem", spune Petre Cărare. Lotul naţional a venit luna trecută din Danemarca cu un loc cinci şi cu un loc şapte. Altădată, luptele greco-romane reprezentau una dintre mândriile delegaţiilor României la Jocurile Olimpice, iar la Campionatele Mondiale şi Europene luptătorii români erau priviţi cu respect.
"S-au dus vremurile alea", oftează Cărare, acum în vârstă de 46 de ani. "Câte titluri am luat? Nu mai ştiu. Scrieţi şi dumneavoastră, acolo, multiplu campion. Nu ştiu ce să zic", explică el. Născut la Galaţi, Petre Cărare a venit pentru prima oară în Bucureşti în 1981, când Steaua a pus mâna pe el. După doi ani, s-a întors acasă, iar în 1986 Dinamo l-a legitimat, făcându-l totodată subofiţer şi dându-i o casă.
N-a mai plecat din Bucureşti.
Alături de Dinu
