RAIUL. În Munţii Şureanu există un loc mirific, pe care natura nu l-a schimbat, parcă, de la începutul lumii. Localnicii numesc zona „Palma lui Dumnezeu”.
În Munţii Şureanu există mai multe locuri pe care natura nu le-a schimbat parcă de la începutul lumii. Printre cele mai spectaculoase se numără Lunca (Fundătura) Ponorului. Primăvara, locul arată ca un lac, vara e o luncă superbă, toamna e o mlaştină, iar iarna, un uriaş patinoar natural.
Până aproape de Peştera Cioclovina cu Apă, ajungi cu maşina prin Călan, apoi Boşorod şi Luncani. După ce zăboveşti o jumătate de ceas pentru a-i admira apele reci şi curate cum năvălesc în afara-i, trebuie să apuci pe o cărare ce merge spre sud-est.
Negocieri în creierul munţilor
Primul urcuş e destul de greu şi reprezintă doar „încălzirea”. După o oră de mers în direcţia potrivită, în faţă se deschide Lunca Ponorului, sau locul numit cândva de un cioban „Palma lui Dumnezeu”. Câinii te simt de cum ajungi pe muchia amenajată pentru calea ferată îngustă de pe vremuri, cu care se scotea guano de la Cioclovina. Încep să latre punându-l în alertă pe cioban. Bărbatul se ridică destul de greu, sprijinindu- se pe bâta-i subţire şi lungă. Arsenie Marcu n-a fost angajat niciodată. S-a ocupat doar cu agricultura.
„Până când am avut 25 de ani, aici am stat”, spune acesta, arătând spre casa „blindată” la uşi şi la ferestre cu scânduri şi gratii: „Apoi ne-am tras mai jos, la Cioclovina. Aici mai venim numai vara, cu oile, cu vacile şi stăm până când ţine vremea. Mi-s bătrân, am deja 60 de ani, ş-aş vrea să vând casa şi locul. Nu vă interesează?”.
Negocierea merge uşor, dar se termină brusc. Mai întâi spune cu un zâmbet ce abia i se întrezăreşte pe chip: „Trei miliarde cer! Nu-i bun?”. După care scade preţul brusc: „Dacă chiar vreţ’ să luaţ’, las şi la două miliard
