Pentru că Înalta Curte de Casaţie l-a absolvit de orice legătură cu crimele, poliţiştii promit să reia cercetările. Bătrânul de 73 de ani pentru care ultimul deceniu de viaţă a fost un infern, s-a stins în braţele familiei sale, în Jimbor, chiar în căsuţa în care a trăit toată viaţa. Bătrân şi imobilizat de boala care l-a ţintuit la pat de aproape nouă ani, Francisc Trombiţaş a murit împăcat, pentru că justiţia i-a făcut în cele din urmă dreptate. Ieri, familia sa, care numără cinci copii şi mulţi nepoţi s-a adunat în Jimbor, la casa părintească pentru a-l înmormânta creştineşte. O ceremonie discretă, cu câţiva săteni şi familie, urmată de masa de pomenire. Despre povestea cea urâtă care i-a înveninat ultimul deceniu de viaţă oamenii nu prea  mai povestesc..

Familia nu l-a abandonat

Cei cinci copii ai bătrânului sunt zgârciţi la vorbă când vine vorba de suferinţele prin care au trecut:„ Nu a fost uşor, însă nimeni nu ne-a aruncat în faţă ceva. Doar odată, un poştaş, când a adus citaţia pentru tata, s-a răstit, să o luăm odată, că nu este el de vină că tata e un criminal”, îşi aminteşte Maria, una dintre fetele bătrânului Trombiţaş. Nici rudele victimelor nu le-a reproşat vreodată ceva, spune Francisc Trombiţaş, mezinul defunctului.” Chiar unul dintre băieţii Anicăi Rus (nota red. una dintre victimele din Sălcuţa), la care am fost acasă cu avocatul Dan Molnar şi cu procurorul a spus:« lasa-ţi-l în pace pe omul ăsta că nu a făcut-o el »relatează bărbatul.

Calvarul a durat un deceniu

Doar Alexandru Trombiţaş, fiul cel mare vorbeşte  deschis despre proporţiile crizei familiale prin care au trecut toţi, vreme de un deceniu: „În primele cinci luni după ce l-au arestat , timp în care nu ni s-a permis să-l vedem, m-am culcat plângând şi mă trezeam tot plângând. Eram disperat şi nu ştiam ce să fac. Au fost momente în