Prezentă la Cluj cu ocazia vernisării expoziţiei prilejuite de împlinirea a 10 ani de existenţă a Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, vicepreşedintele asociaţiei, Caroline Fernolend, a acordat un interviu pentru „Adevărul“. Caroline Fernolend încearcă să salveze ce se mai poate din tradiţia noastră, în satele din Transilvania. cu ajutorul unor iubitori de cultură din Anglia, printre care se numără şi Prinţul Charles.
Ea a vorbit despre motivele care au determinat-o să nu părăsească România alături de vecinii saşi din satul natal Viscri, despre cum funcţionează restaurarea şi valorificarea patrimoniului, dar şi despre soluţiile care ar putea readuce la Cluj aerul cetăţii medieval.
De ce nu aţi plecat din Viscri după Revoluţie, la fel ca majoritatea saşilor?
Toţi cei care am locuit în Viscri, am fost educaţi să pătrăm ceea ce am moştenit, să ducem mai departe tradiţiile. Soţul meu şi cu mine ne-am, simţit foarte legaţi de locurile natale şi astfel am decis să rămânem.
Ce v-a determinat să luptaţi pentru restaurarea şi valorificarea patrimoniului?
Au plecat foarte mulţi dintre vecinii noştri, care trăiau după nişte reguli, multe dintre ele vechi de sute de ani. Chiar fiica mea, care a studiat istoria la Cluj, şi-a făcut lucrarea de licenţă despre regulile după care se organiza comunitatea din Viscri încă din 1643.
Spre exemplu, dacă vedeai că vecinul tău a furat o varză şi nu spuneai, erai pedepsit la fel ca el. Sau în biserică, erai amendat dacă te auzeau două persoane că sforăi. De asemenea, dacă vecinul tău îşi însura fiul sau fiica, erai obligat ca în noaptea dinaintea nunţii să mergi să îi întorci friptura în cuptor, ca să aibă el timp să se odihnească. Şi asta, chiar dacă nu aveai relaţii bune cu el.
Cum au plecat majoritatea, rămăseseră foarte puţini omanei în sat ca
