Cam de două săptămâni, politicienii nu mai au ce spune, au consumat toate argumentele şi repetă în fiecare zi aceleaşi lucruri, ca nişte mori stricate.
Criza guvernamentală e un covrig subţire cu o mare gaură la mijloc. Adevărul e simplu şi poate fi scris pe un bob de orez: au sacrificat România pe altarul campaniei prezidenţiale. Războiul partidelor nu are nicio legătură cu temele esenţiale care fac românilor viaţa grea zi de zi.
E ca şi cum două armate străine s-ar bate pe teritoriul nostru, făcându-ne satele şi oraşele una cu pământul, fără ca miza pentru care se luptă să ne privească. Cele 14 ore pe zi de talk-show politic sunt nişte curse de maraton excesive şi complet inutile, care demonstrează fanatismul celor mai mulţi politicieni. De ce-aş fi răvăşit de trilema Băsescu, Antonescu sau Geoană, când viaţa noastră depinde de rezolvarea altor probleme? Un exemplu pe săptămâna aceasta şi, apoi, şi altele.
Trenurile din România circulă cu o viteză medie de 57 km/h. Căile ferate se prăbuşesc într-un abis financiar greu de imaginat şi administratorii ţării nu mişcă un deget. Mergând cu viteza melcului, având 300 de restricţii de viteză la nivel naţional, călătorii le evită, îngesuindu-se pe şoselele tot mai aglomerate.
Duminica trecută, EVZ arăta, cu date obţinute oficial, că refacerea marilor magistrale ferate ar costa 4,5-5 miliarde de euro. Cea mai mare parte din bani ar fi alocaţi de Uniunea Europeană. România a consumat în ultimele trei luni de criză 6 miliarde de euro, împrumutaţi de la FMI şi de pe piaţa bancară.
E o nevoie disperată de alte 3,5 miliarde de euro, care ne vor ajunge pentru alte 2-3 luni. Ce va fi mai târziu e total nepredictibil. În tot acest timp, 10.000 de oameni de la CFR vor fi daţi afară, imediat ce se încheie alegerile. Pentru că nu sunt în stare să facă trenurile să meargă c
