Chiar dacă a ajuns la venerabila vârsta de 82 de ani, Ion Ponov mărturiseşte că nu ar putea lipsi nici măcar o zi de la serviciu. Spune că munca şi oamenii îl ţin sănătos, iar asta e tot ce îşi doreşte. Povestea lui Ion Ponov este una care se poate întinde pe pagini întregi, dar vârstnicul ştie să o spună în aşa fel încât să îţi capteze întreaga atenţie. „ Dacă stau să mă gândesc şi să calculez bine eu muncesc de fix 64 de ani. E cât o viaţă de om, dar asta mi-a plăcut să fac şi asta am făcut ”, povesteşte Ponov. De aproape 20 de ani omul este administratorul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) şi spune că a ajuns în acest post exact în anul în care s-a pensionat. „ Ca să vă spun aşa nu prea am avut parte de pensie deloc. Când au aflat cei de la CARP că am intrat la pensie au insistat atât de mult să vin să le organizez lucrurile pe aici, încât am cedat. Au fost multe de făcut şi multe de schimbat, dar să ştiţi că m-am descurcat cu toate ”, povesteşte omul plin de satisfacţie.
Copilărie petrecută pe drumul dintre Dobrogea si Oltenia
Ponov îşi aduce aminte cu plăcere de copilăria sa. „ M-am născut în Dobrogea, dar tatăl meu era vâlcean get beget din satul Corbi. An de an reveneam în Vâlcea pentru că bătrânul era negustor şi aducea ţuică de la Corbi spre Dobrogea. Mergeam şi câte zece zile cu căruţa, ne opream prin mai multe oraşe până ajungeam în Vâlcea ”, povesteşte Ion Ponov. I-a plăcut atât de mult oraşul încât a decis să facă liceul aici. „ E o poveste haioasă pentru că iniţial tatăl meu mă dăduse la seminarul teologic,dar mie nu mi-a plăcut viaţa de internat aşa că am luat decizia, de unul singur, să mă înscriu la liceul Lahovari ”, povesteşte pensionarul.
De la învăţător la şef de autobază
De-a lungul anilor omul a trecut de la o meserie la alta fără prea mult efort. „După
