Sar peste cap, escaladează ziduri şi folosesc orice element de mobilier urban pentru acrobaţiile lor. Nu sunt cascadori şi nici gimnaşti profesionişti, sunt tineri care practică Parkour. În Cluj-Napoca, aproximativ zece traceur-i practică acest sport de aproape trei ani. GALERIE FOTO În Cluj-Napoca, aproximativ zece traceuri practică acest sport de aproape trei ani. Ceea ce i-a adus împreună au fost nişte filmuleţe cu Parkour văzute  pe YouTube. Băieţii au luat legătura unul cu altul pe net, s-au întâlnit, iar acum au ajuns să formeze o comunitate.

Deşi filosofia Parkour-ului este una singură, fiecare dintre ei are o viziune proprie asupra acestui sport. Pentru traceur-ul Gabriel Galgoczy, în vârstă de 20 de ani, Parkour-ul „este ceva mai mult decât un simplu sport, este o artă şi un mod de exprimare”. Pe de altă parte, Andrei Tompa, de 18 ani, vede acest sport „ca pe o pasiune, care mă motivează să fac din ce în ce mai multe şi mai bine.”

Unul dintre cele mai puternice sentimente ale acestui sport sunt acelea de libertate şi cel de eliberare din viaţa cotidiană. Acest aspect l-a atras şi pe Andrei Matyas, un alt traceur în vârstă de 19 ani: „la început m-a atras libertatea la acest sport, lipsa de reguli întâlnite în alte sporturi practicate.”

Tânărul Bogdan Avram, de 18 ani, practică acest sport şi cu gândul de a salva pe cineva: “în caz de incendiu, de exemplu, datorită Parkour-ului pot ajunge la persoanele în nevoie şi să le ajut.”

Parkour-ul ca şi comunitate

Cei aproximativ 10 clujeni care practică Parkour, cunosc foarte bine filosofia acestui sport. De aceea caută să se bazeze mai mult pe ideea de comunitate. Acest lucru presupune munca în echipă, susţinere reciprocă, ajutor reciproc şi modestie între aceştia. „Alt lucru care-mi place la acest sport este faptul că te învaţă umilinţa şi mode