Sînt două feluri de cetăţeni activi politic (adică precocupaţi de ce se întîmplă şi cu diverse opţiuni, idei). Un tipar este Fumurescu, un om care se zbate să înţeleagă, îşi critică “alesul” etc. I-am citit ultimul articol şi e acolo exemplul perfect de om care gîndeşte bine înainte să ia o decizie. Articolul este excelent.
Un al doilea tip de cetăţean angajat este cel care scrie de exemplu la comentarii, la interviul meu cu Ernu, ceva fără legătură, dar care ţine de o obsesie. Citez din bella: “ma uit la rtv si vad un altfel de costi rogozanu!!! Ai schimbat barca?”
Despre ce barca o fi vorba nu stiu sa va spun, dar metoda asta obsesiva de a cere socoteala – tu cu cine esti? a, cu ala, atunci se explica! – nu functioneaza intr-un text al autoinvestigatiei oneste cum e cel al lui Fumurescu. El spune asa:
Nu va voi spune acum cu cine votez (ca nu votez – mi-a expirat pasaportul:). (Ba uite, va spun: Tot cu Basescu as vota. In scarba, dar as vota. ) Va voi spune, insa, ca ma ingrijoreaza pana peste poate manifestarile intelectualilor “de dreapta”, inconjurati in jurul lui Basescu. Cand, pe la douazeci si ceva de ani, am trecut de la stanga la dreapta, am facut-o mai degraba din instinct. Si moda. Era o moda sa mergi la Biserica, sa fii usurel legionar, etc. (Intamplator, in cazul meu, procesul incepuse inaintea de caderea comunismului: am ajuns de la filosofie la yoga si de la yoga la isihasm, de la isihasm la Filocalii si de aici la orotodoxie, dar asta e o cu totul alta poveste). Am mai citit niste carti, am mai cunoscut oameni, mi-am scos palaria.
Urmeaza o excelenta critica a ISP si a intelectualilor de dreapta care s-au izolat incredibil in orbire si fanatism pro-preşedinte. Şi aici e conţinut răspunsul meu la intrebarea obsesiva: tu cu cine votezi? Cu o precizare: mă interesează mult mai mult de ce votezi cu unul şi nu cu altul, decît cu c
