În 1990 a existat un singur tur de scrutin, câştigat cu majoritate covârşitoare de Ion Iliescu, care a candidat atunci din partea Frontului Salvării Naţionale. La scrutinul prezidenţial din 1990 s-a înregistrat şi cea mai mare prezenţă la vot, 86,19% dintre alegători prezentându-se la urne. Ion Iliescu a ieşit învingător cu 85,07% din voturi, zdrobitor în comparaţie cu contracandidaţii săi, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu, reprezentanţii partidelor istorice, PNL şi PNŢCD. 20 mai a însemnat, de fapt, începutul unui „mandat” de 10 ani la conducerea ţării pentru Ion Iliescu.
La alegerile prezidenţiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate în conformitate cu noua Constituţie, Iliescu a obţinut 7.297.551 voturi – adică 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optând pentru programul său: “Cred în schimbarea în bine a României”. În cursul primului mandat constituţional de şef al statului, priorităţile sale au fost: reconcilierea naţională, pactul social, conlucrarea tuturor forţelor politice pentru stabilitatea şi redresarea ţării, tranziţia spre economia de piaţă, reforma economică, protecţia socială, deschiderea spre lume. Înscris în cursa prezidenţială din noiembrie 1996 pentru un nou mandat, cu programul: “Să continuăm, împreună, schimbarea în bine a României”, în turul al doilea al scrutinului electoral, balanţa a înclinat în favoarea contracandidatului său. Ion Iliescu a fost ales senator şi a condus, de pe băncile opoziţiei, grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR). După o întrerupere de 4 ani, Ion Iliescu a recâştigat funcţia de Preşedinte al României, după ce l-a învins în al doilea tur de scrutin al alegerilor din 2000 pe Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare.
1996. CDR a adus schimbarea
La scrutinul din 3 noiembrie 1996 s-au înscris în cursa