Nicuşor Pascu şi-a lăsat familia în Elveţia şi s-a dedicat lotului de gimnastică masculină al României. Vicecampion european la bară fixă, antrenorul actual al gimnaştilor a cunoscut cele mai frumoase clipe din carieră la Mondialele de la Londra, unde a obţinut trei medalii. Cu un aer ce degajă întotdeauna calm, siguranţă şi optimism, Nicuşor Pascu calcă apăsat prin arena de la Londra. E primul lui Campionat Mondial de când se află la cârma lotului de gimnastică masculină şi simte puţină presiune.

Cu toate acestea, când îl întâlneşti întotdeauna îţi zâmbeşte şi oricât de ocupat ar fi îşi găseşte câteva clipe să te asculte şi să vorbească.

Aşa s-a obişnuit în Elveţia, unde şi-a petrecut ultimul deceniu antrenând gimnaştii de acolo. E mereu deschis şi îţi răspunde la obiect, ceea ce pentru peisajul gimnasticii româneşti e mai rar. Modest, respectuos, sincer, gata oricând să sară în ajutor, el a reuşit să facă din lotul României, după mulţi ani, o echipă. Iar rezultatele s-au văzut încă din primele competiţii sub comanda sa.

Tot el a fost acela care, în această primăvară când viaţa lui Marian Drăgulescu se afla în cumpănă atât pe plan profesional cât şi personal, l-a determinat să se întoarcă la lot. Nae, cum îi zic toţi principalului antrenor, a mai lucrat cu Marian şi la lotul de juniori.

„De atunci i-am simţit talentul. Acum nu am făcut decât să i-l redescoper şi să i-l muncesc puţin“, a spus cel care în scurt timp i-a devenit şi prieten, botezându-i şi fetiţa. Astfel, antrenor, naş, prieten, confident, mentor, Pascu este cel care l-a descoperit şi reînviat pe dublul campion de la Londra. Iar răsplata a fost pe măsură: cele două medalii de aur cucerite de „Marocan“.

Navetă între Elveţia şi România

În spatele acestor succese se ascunde un sacrificiu enorm. Plecat la începutul aces