De trei zile-ncoace e oficial campanie, deşi candidaţilor gura nu le tace de mai mult timp. Acum, fiecare scoate la iveală ce a găsit după scotociri intense: cele mai urâte fotografii cu ceilalţi.

Dezvăluiri care au aşteptat atâta vreme să fie făcute publice, poveşti uitate şi repovestite, dar mai ales acuzaţii de prin dosare învechite au dat iama deja în viaţa alegătorilor. Este şi asta o strategie, deşi riscantă: ori stimulează interesul oamenilor, ori, dimpotrivă, le risipeşte şi bruma de atenţie pe care o acordă spectacolului politic.

Dacă ar fi să ne luăm după sondaje, aproape toţi românii sunt de acord cu micşorarea Parlamentului - subiectul referendumului de pe lângă alegerile prezidenţiale. Doar că nu toţi cetăţenii vor fi la fel de doritori să-şi exprime părerea folosind ştampila de vot. Despre prezenţă nu se spune nimic în rezultatele celor câteva chestionări făcute publice până acum. Mai important a fost să se afişeze ce procente au crescut pe unii candidaţi sau ce prăbuşire de-a dreptul spectaculoasă a înregistrat cel aflat de atâta vreme pe primul loc, decât să se pună accent pe dezgustul oamenilor la degringolada politică. Şi, se ştie, acolo unde absenteismul se anunţă mare, şi rezultatele sondajelor sunt mai nesigure. Cu siguranţă, va fi interesant de comparat scorul obţinut la alegeri cu previziunile din sondaje.

Indiferenţa populară a fost determinată nu doar de circul mediatic, ci şi de imaginea negativă pe care şi-au creat-o singuri politicienii. Întotdeauna, guvernul anterior a făcut numai lucruri rele - spun cei care au venit la putere, la fel cum şi opoziţia se întrece pe sine zugrăvind o imagine cât mai sumbră celor care conduc ţara. Pe fondul anumitor condiţii socio-economice, mesajele ambelor tabere nu fac altceva decât să dezamăgească şi mai tare populaţia şi să-i erodeze încrederea inclusiv în instituţiile s