Desemnarea lui Lucian Croitoru pentru poziţia de premier a fost un lucru remarcabil pentru mine. În fapt, acceptarea de către domnia sa. Când a spus DA președintelui, două lucruri au fost clare: lucrătura politică a fost cea care l-a îndepărtat de promisa poziţie de viceguvernator al BNR, și asta l-a împins să accepte desemnarea (lucru confirmat într-un interviu ulterior în care spunea că nu ar fi acceptat nominalizarea dacă ar fi fost viceguvernator). Al doilea lucru clar: ca profesionist, probabil, în sinea domniei sale s-a gândit că e preferabil să accepte desemnarea preşedintelui, decât să facă acest lucru vreo doamnă Udrea. Asta este opinia mea, neconfirmată de nimeni.

Remarcabilă a fost și încercarea domnului Croitoru de a crea un cabinet de tehnocraţi. Din păcate, nu a reușit. Niciunul dintre numele vehiculate – Laurian Lungu, Valentin Lazea, Lucian Albu, Amalia Fugaru, Aurelian Dochia sau Gheorghe Oprescu – nu s-a regăsit pe lista nominalizaţilor. Sigur, faţă de unii aveam rezerve. Dar chiar niciunul? Și aici începe gluma. De fapt, a început de vineri. Când l-am auzit pe premierul interimar spunând că PDL va oferi “resursă umană” cabinetului Croitoru. Partidul care, atunci când a făcut parte din alianţa DA, înainte de câștigarea alegerilor, a promis că niciun fost ministru nu se va regăsi în guvernul cel nou. Prima excepţie – premierul agreat de atunci – liberalul Tăriceanu, care a condus guvernul DA. A doua excepţie – cel care avea să devină ministru al Transporturilor – domnul Berceanu. Și exemplele au continuat. Iar în final, noul cabinet propus pentru România arată remarcabil. Remarcabil de prost. Îi luăm pe rând.

Ministrul Finanţelor. Un ministru remarcabil. În opinia mea, a făcut științe precum astrologia sau practici precum datul în bobi, respectabile. Numărul rectificărilor bugetare și amplitudinea lor l-au făcut, pentru mine, cel mai r