Am cam vazut ce fel de prim-ministri ni se pregatesc si nici unul nu ma entuziasmeaza. Motivul este simplu: ambii au fost selectati in asa fel incat sa reprezinte o mutare pe tabla de sah a meciului plicticos si stupid al manipularii politicii romanesti intr-un sens pro- sau anti-Basescu. Dl Iohannis a facut o treaba bunicica in calitate de primar al Sibiului, de prezenta sa la municipiu legandu-se programele din anul cand orasul baronului Brukenthal a ajuns "capitala culturala a Europei". Dar eu unul am incetat sa-mi mai fac iluzii ca experienta de primar este in sine o garantie a priceperii in fruntea unei tari sau a unui guvern, cei doi "B" pedelisti – Basescu si Boc – m-au linistit pentru o perioada in aceasta privinta. Tot de aceea, nici doctorul Sorin Oprescu nu ma convinge, oricate declaratii de intentii cu iz de "baiat de gasca" ar face. (stim si baiatul, si gasca, la drept vorbind!) Nu neglijez beneficiile de imagine premeditate de cei care, vicleni fiind, s-au gandit sa propuna pe tronul de la Palatul Victoria un minoritar. Se conteaza pe simpatia Germaniei, pe increderea populara ca "nemtii au stiut mereu ce si cum sa faca", pe fum in ochi si transferuri de autoritate dintr-o zona (primaria) intr-alta (la Guvern). In plus, se agita drapelele neinregimentarii politice, ideea unui independent fiind simpatica oricarui cetatean care s-a saturat de rotatia cadrelor din bine stiutele partide din avanscena. In numele acestui principiu, al independentei, se misca si medicul care isi aplica vagile chirurgii necicatrizabile pe obrazul Bucurestiului. si tot la fel apare din maneca lui Traian Basescu si dl Croitoru, om de finante anonim – discretia lui ar fi, in mod normal, un punct in favoarea lui, pentru ca indica o anume decenta foarte diferita de exhibarile uzuale pe la posturi de televiziune si in pamflete improvizate la microfoanele reporterilor de actualit