În condițiile în care deciziile se amână, din lipsă de guvern, singura instituție funcțională a momentului, BNR, se va vedea pusă în situația să reacționeze prin mjloace proprii la situații improprii.

Provizoratul executiv are toate șansele să se întindă pe o perioadă de timp consistentă. Jocul de șah declanșat de politicieni cere timp de gândire și pași foarte bine calculați, din perspectiva evidentă a câștigului electoral. Altfel, viteza de reacție ar fi una din principalele virtuți ale acestei perioade, mai ales în condițiile vizitei FMI de după 20 octombrie, când reprezentanții Fondului vor fi nevoiți să discute următoarea etapă a acordului cu secretari de stat care vor ridica neputincioși din umăr.

Vor avea loc mai mult discuții de evaluare teoretică, se va spune mai mult cum ar trebui făcut, decât cum se va face. Reprezentanții Fondului vor întâlni cu miniștrii Boc și Pogea, care vor zâmbi superior și nostalgic, dacă nu chiar complice, la ideea că, iată, au ajuns buni vorbitori ai limbajului FMI și vor evoca faptele lor de glorie din perioada guvernării efective. Și se vor mai întâlni cu reprezentanți ai BNR într‑o formulă aproape neschimbată și vor încerca prin intermediul acestei instituții să asigure o continuitate a acordului și a politicilor recomandate.

Majoritatea acestora țin însă de Executiv, dacă nu și de legislativ. În fond, e vorba de câteva legi de schimbare substanțială a utilizării pe termen lung a finanțelor publice, fie că e vorba de salarizarea unitară, de noua structurare a sistemului de pensii sau de responsabilitatea fiscală care va aduce o mai mare disciplină în sistem.

În schimb, deciziile care țin de cheltuielile anului acestuia și ale anului viitor riscă să fie suspendate. E vorba de economiile de 0,3% din PIB care s‑ar obține prin concediul de 10 zile, sau reducerile de buget salarial în sectorul public, de 0,6