Dacă i-ai povesti unui extraterestru că la noi, cînd vin alegerile prezidenţiale, unul dintre candidaţi recită la televizor un poem marinăresc, din creaţia proprie, iar altul cîntă Mă dusei să trec la Olt, ar zdrăngăni vesel din antenuţe şi ar trage o singură concluzie de bun simţ. Că pe planeta Romånia totul e rezolvat şi că jocul electoral are o singură miză: Ministerul Culturii. Că războiul stelelor se reduce la Băsescu, care susţine reformele în poezie, şi la Geoană, care militează pentru subvenţionarea etnografiei şi a folclorului.

Practic, e foarte greu de explicat unui extraterestru obişnuit de ce, în ciuda audienţelor consistente de la Divertis, respectiv Măruţă, la noi poezia a murit întotdeauna de foame, iar muzica populară a trăit mereu periculos, din mizilicul de nuntă. Şi din ce motiv versul de inspiraţie marină, respectiv rîul, ramul şi graiul oltenenesc, sînt teme de caterincă şi divertisment, deşi candidaţii le iau atît de în serios, ca strategii electorale. E greu pentru că civilizaţiile superioare din univers (care au o relaţie specială cu Hollywoodul şi un precontract cu NASA) au observat deja prin satelit cum se procedează în divertismentul mare: venind la David Letterman în emisiune, Barack Obama a stat în banca lui şi a vorbit despre strategie. De cîntat, a cîntat formaţia lui Paul Shaffer.

Mai e ceva foarte dificil de explicat, asemeni României în sine. De ce încurajăm, prin naivitate, circărism şi mai ales pasivitate, obiceiul festiv al politicienilor de a-şi trage pe cap costume colorate din silicon, asemeni alien-ilor din Cocoon (Ron Howard, 1985), care se deghizau în oameni ca să nu creeze panică în rîndul populaţiei. De ce schimbarea lor la faţă e atît de drastică şi spectaculoasă (pe lîngă care Metamorfoza lui Kakfa pare un biet comunicat de presă de la PC), cînd ştim prea bine, de ani şi ani de zile, cu ce fel de specimene