Felul în care sunt organizate companiile, ierarhiile şi comunicarea dintre departamente influenţează elanul angajaţilor. Hârţoagele şi „raportul“ în faţa şefilor ocupă o mare parte dintr-o zi de muncă. Lipsa de organizare poate genera însă haos. Alin (39 de ani), şef de birou în cadrul sucursalei bucureştene a unei companii americane, nici măcar nu-şi mai aminteşte când a luat ultima decizie fără să-şi consulte superiorii şi fără să aştepte zile bune un răspuns de la ei. „Când m-au promovat în postul ăsta mi-au spus că am libertate totală de mişcare. Cred că se refereau la cum o să-mi organizez agendele şi post-it-urile pe birou“, glumeşte amar bărbatul.

„Mi-am dat seama imediat cum merg lucrurile pe aici când am semnat fişa postului în care erau înşirate zeci de atribuţii, foarte pompos denumite, dar care nu presupuneau, în esenţă, niciun nivel decizional. Sunt legat de mâini şi de picioare chiar şi când vine vorba de aprobarea unei deplasări la Ploieşti, ca să dau un exemplu de cheltuială minimă pe care la nivelul ăsta, în mod normal, ar trebui s-o semnez cu ochii închişi“, povesteşte şeful de birou.

Politica firmei: comunicarea în scris

Cum nu i-a lăsat niciun pic de spaţiu de manevră, conducerea firmei s-a hotărât să se „revanşeze“ faţă de Alin şi i-a întocmit o listă întreagă de formulare pe care trebuie să le completeze zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, la fiecare sfârşit de semestru, la final de an calendaristic şi la final de an fiscal.

Pentru un toner de imprimantă şi patru topuri de hârtie, Alin spune că a fost nevoit să trimită acelaşi memo la biroul administrativ, la cel de IT şi la secretariatul unuia dintre directori. Pentru evaluările finale  trebuie să completeze câte un formular de opt pagini pentru fiecare dintre cei 15 subalterni ai săi, să scrie o analiză şi un raport de activitate pe