Un singur preşedinte al României a plecat dintre cei vii. Şi acela executat în urma unui proces sumar. Nicolae Ceauşescu. Ceilalţi doi preşedinţi ai României ca Republică, democratică de data aceasta, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, reprezintă mai mult partea onorifică a ceea ce au fost odinioară. Preşedintele în funcţie, Traian Băsescu, e singurul care a gustat din plăcerile vieţii ale primului om din stat, care şi doreşte imperativ să fie reales în 22 noiembrie…

Preşedintele României este şeful de stat al Republicii România. El are rolul de a reprezenta statul român în relaţiile internaţionale; conform Constituţiei, este garantul independenţei naţionale, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. De asemenea, preşedintele este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuţiile de şef al statului român au fost deţinute şi exercitate de rege. România era Monarhie. Odată cu proclamarea Republicii Populare, la 30 decembrie 1947, aceste atribuţii au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul Republicii. Conform Constituţiei din 1948, funcţia de şef de stat este încredinţată Prezidiului Marii Adunări Naţionale, menţinut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de Stat. Funcţia propriu-zisă de preşedinte al Republicii Socialiste a fost creată în anul 1974, de când ea este exercitată de o singură persoană. Începând cu 27 decembrie 1989 se instituie funcţia de Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care primea şi atribuţiile de şef de stat. La începutul lunii februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează, prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune