Are o licenţă în studii europene, master în integrare şi se gândeşte acum la doctorat, însă cea mai mare parte a zilei lucrează în florăria familiei.

Oana nu se consideră însă florăreasă, denumire care aminteşte, spune ea, de Bucureştiul interbelic, ci mai degrabă stilist floral şi peisagist. Şi în paralel, aşa ca să nu piardă legătura cu meseria de pe diploma de licenţă, Oana Ignat este de anul acesta şi asistent universitar la Universitatea Tehnică, filiala Bistriţa.

De mică a visat însă, să fie medic şi este convinsă că meseria i s-ar fi potrivit din cel puţin două motive:  îi place mirosul de spital şi e altruistă din fire, îşi face simţită prezenţa atunci când este nevoie. Nu şi-a materializat visul pentru că este un berbec veritabil, care are nevoie de independenţă: „Până la 30 de ani ar fi trebuit să fiu întreţinută de familie, în timpul facultăţii şi după, nu ai timp de altceva, medicina îţi restrânge independenţa, îţi dirjează  lecturile, şi toate celelate preocupări“. Apoi a fost generaţia când copiii erau sfătuiţi să înveţe limbi străine, specializări care se bazau pe asta. A urmat valul şi a excelat şi în asta: are un certificat de competenţă lingvistică internaţională, Cambridge, calificativ A. După licenţă s-a dedicat însă peisagisticii şi aranjamentelor florale şi spune că a luat în serios ce i-a sfătuit rectorul Andrei Marga în discursul de absolvire,  că „omul european este versatil şi adaptabil, îndiferent de pregătirea sa“.

Mai mult decât o meserie

În aranjamentul floral, Oana este autodidactă: citeşte cărţi de specialitate, dar şi în sufletul oamenilor care-i calcă pragul. Intuieşte ce vrea fiecare client dintr-o privire şi crede că arareori dă greş. Face din pasiune meseria  pe care şi-a ales-o , despre care crede că presupune o implicare totală, mai mult decât şi-ar putea imagina cineva. Şi pentru că pa