Sau, mai general, e normal ca trupele rock să se asocieze atît de clar cu un candidat, asa cum au facut-o cei de la Iris, apărînd pe acelaşi afiş? În România, cam toată lumea a cîntat pe la sindrofii electorale, fie pop, fie rock, fie hip-hop. Cîteva trupe sînt recunoscute pentru că au refuzat total acest gen de colaborare: Paraziţii şi BUG Mafia sînt cei mai reprezentativi.

Al doilea nivel era reprezentat de trupele care primeau mici invitaţii de la partide să participe la o sindrofie electorala în centrul oraşului: aici regăsim cam tot showbizul românesc. Cu preţuri cuprinse între 500 şi 15000 de euro poţi face pe oricine să cînte pe scene portocalii, roşii sau galbene. Mulţi au cîntat pentru toate partidele într-o campanie, pretinzîndu-se “neutri”.

(În SUA şi nu numai, trupe, artişti se asociază în alegeri cu un candidat preferat. Dar asta vine de obicei dintr-un impuls mai vechi, din credinţe politice bine cunoscute ale membrilor trupei respective. Unii sînt democraţi, alţii republicani, alţii anti-Bush, pur şi simplu, iar intrarea lor în politică are mai puţin de-a face cu banii, cît cu anumite credinţe politice. Nu idealizăm, dar mai ales trupele rock vestice sînt de obicei ferme pe poziţii: ori antipolitică, ori de o anumită ideologie căreia îi rămîn fideli.)

Iris aduce o nouă dimensiune lipirii de politic: ei se asociază direct şi fără echivoc de un candidat, pe afişe, postere şi pe scenă. Am întrebat cîţiva artişti cum privesc această colaborare.

Dan Bittman are o distincţie intre un “job” oarecare de a cinta pentru cineva care a plătit şi asocierea fermă dintre candidat şi trupă:

Nu ştiu ce să vă spun. Una e să cînţi ca un job pur şi simplu, alta e să apari ca susţinător. Asta implică şi riscuri. Artiştii nu au avut niciodată multe de spus în campania electorală. Politicienii au viaţa lor, lumea lor, noii sîntem din altă