În secolul al XIX-lea, saşii erau primii care învăţau cultura tehnologizată a muncilor de câmp. Românii au deprins primele secrete ale agriculturii moderne de la saşii care au învăţat în şcoala de agricultură.  Clădirea, amplasată pe strada Tărpiului, în apropierea Penitenciarului din Bistriţa, după un urcuş în pantă, ascunde o istorie pe care puţini bistriţeni o cunosc.

Are mai mult de un centenar vechime, iar învăţământul practicat aici vorbeşte despre cutume cu parfum din epoca în care saşii dădeau tonul aici.

Românii au avut acces

aici doar după 1918

Cărţile despre istoria primelor unităţi de învăţământ din judeţul Bistriţa-Năsăud fac referire la nevoia acută de instruire în acest domeniu, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după revoluţia industrială. Transilvania devine atunci zona în care apar trei centre de învăţământ al căror scop era acela de a sădi tainele agriculturii moderne în minţile cât mai multor tineri.

O primă şcoală de agricultură a fost inaugurată în Bistriţa în 1870, dar este vorba despre o instituţie în care aveau acces doar copiii din familiile de saşi. Interdicţia etnică s-a menţinut până după Primul  Război Mondial. Lecţiile de agricultură se predau în clasă şi afară, pe terenuri speciale unde tinerii învăţau să cultive legume şi fructe şi se familiarizau cu noile tehnici agricole.

Oscar Skrabel, în cartea sa „Nostalgii citadine“, vorbeşte despre importanţa studiilor de specialitate în agricultură, ca o condiţie definitorie pentru viitorul tinerelor familii şi descrie modul în care românii au învăţat de la saşi ce nu puteau învăţa din şcoală.

„În sistemul agricol de învăţământ erau admişi doar copiii saşilor. Cum majoritatea acestora aveau un număr mic de copii, iar suprafaţa terenurilor agricole din proprietate depăşea, de regulă, capacitatea forţei de muncă a familiilor, ei a