Există o amplă dezbatere în România generată de o afirmaţie întâlnită tot mai des în preajma şi, mai apoi, în timpul campaniilor electorale. Cu ţintă directă ziua votului propriu-zis :”Vor fi fraude în alegeri !”.

Aceasta e una din afirmaţiile aflate pe buzele tuturor celor care sunt, cât de puţin, interesaţi de viaţa politică din ţara noastră. Unii, de regulă cei de la putere, spun ca afirmaţia e o absurditate. Alţii, cei din opozitie, o susţin, încercând să aducă argumente în susţinerea ei. În opoziţie, vremelnică, sau la putere, vremelnică şi ea, toţi ştiu că în România zilei alegerilor se fură. Ceea ce se spune mai puţin e cum se întâmplă exact acest lucru. Şi asta pentru că de fiecare dată când se aduce în discuţie această temă, în studiourile de televiziune se iscă un puternic zgomot de fond, în urma căruia rămân doar acuzele. Şi nu se mai aud argumentele. Metodele sau mijloacele folosite. Şi care merită a fi prezentate. Nimeni nu mai vorbeşte de metode, mijloace sau mecanisme puse în mişcare cu singurul scop acela de a fura. Cât de puţin.

Suveica

Fie prin utilizarea “suveicii’ – introducerea în urnă a unei hârtii de aceleaşi dimensiuni şi colorit ca a unui buletin de vot, privit din spate, îndoit în aşa fel încât să nu se vadă că nu are pe ea ştampila de control a secţiei de votare, profitând că cel de lângă urnă nu a cerut să-i fie arătat dacă e buletin de vot sau o simplă hârtie, după care buletinul real primit în secţie şi neîntrebuinţat de cel ce fură e scos afară, în buzunar, la organizatorul suveicii. Acesta, după ce plăteşte primul hoţ, îl dă unui al doilea participant plătit la acţiune, care intră cu el în buzunar în secţie, ia buletin de vot, îl bagă în buzunar iar în urnă va introduce buletinul dat de afară, gata ştampilat. Schimbarea buletinelor se petrece în cabina de vot, unde nimeni nu îl poate supraveghea. Dovada pentru plată