România este singura membră a UE situată între ultimele 25 de poziţii, din 125 de ţări, într-un sondaj ce măsoară frecvenţa mitei. Deşi legile sunt bune, România - cu o piaţă anuală a achiziţiilor publice de 13 miliarde de euro - trebuie să-şi îmbunătăţească urgent practica în domeniu. Potrivit unei evaluări a transparenţei sistemului de achiziţii publice în România, realizate de Societatea Academică Română (SAR), reiese că spitalele şi primăriile de la sate sunt cele mai reticente la comunicarea informaţiilor.

La polul opus, tribunalele şi consiliile judeţene au obţinut cel mai bun punctaj în privinţa transparenţei.

Cu toate acestea, raportul SAR atrage atenţia că, deşi legea nouă este în mare parte fezabilă, cele mai multe probleme apar în aplicarea ei.

De altfel, rezultatele unui sondaj pe 125 de ţări, ce măsoară frecvenţa mitei în procesul de achiziţii publice, confirmă ideea că riscul de corupţie depinde, în mare măsură, de eficienţa instituţiilor cu rol de control.

Astfel, majoritatea statelor UE se află între 25 cei mai buni performeri, în timp ce România este singura ţară membră UE situată în ultimele 25 de poziţii, alături de Camerun şi Madagascar.

Licenţe de exploatare fără licitaţie

Accesul exclusiv la anumite resurse minerale ale subsolului reprezintă avantaje economice importante, ce ar trebui obţinute în urma unor proceduri competitive.

Există, însă, multe abateri de la regulă. De pildă, Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM) deţinea 16% din potenţialul hidromineral al României şi aproape 90% din zăcămintele de interes naţional, valorificate pentru consum alimentar, la momentul privatizării sale.

Având o licenţă de exploatare acordată de Autoritatea Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) în 1997 ca operator naţional, SNAM deţinea, p