Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului vrea să înfiinţeze şi alte cămine de bătrâni, dar în parteneriat cu primăriile din judeţ. Un loc într-un pat la azilul de bătrâni este greu de obţinut, în Olt. La fel stau lucururile şi în cazul centrelor pentru persoanele cu dizabilităţi. Toate locurile sunt ocupate, iar cei care au de adus bătrâni la azil au fost înscrişi pe o listă de aşteptare. În prezent, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sunt în aşteptare 25 de cereri din partea bătrânilor şi alte 14 venite de la persoane cu handicap.

Bătrânii sunt mulţumiţi de viaţa de la azil

Chiar dacă le simt lipsa celor dragi, bătrânii sunt mulţumiţi de condiţiile pe care le au la azil. Au zilnic mâncare proaspătă, infirmiere care le fac ordine în camere şi medici care îi vindecă sau le alină suferinţa. Floarea Olaru şi-a petrecut ultimii şapte ani din viaţă la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă din Slatina. Este imobilizată şi se deplasează doar cu ajutorul scaunului cu rotile. Chiar dacă are mai mulţi nepoţi care o vizitează din când în când, bătrâna spune că duce o viaţă liniştită la azil. „Am de toate, mâncare, căldură, curăţenie. Mă înţeleg bine cu toată lumea. Mai rău e că nu pot să mai merg. Mi-a căzut un tablou pe picior, într-o seară, şi de atunci nu am mai putut să merg. Am stat un timp la un nepot, dar nu a putut să mă mai îngrijească şi m-a adus aici“, povesteşte bătrâna de 105 ani despre viaţa sa la azil.

Emilia Câmpeanu este o altă bătrână care locuieşte la azilul din Slatina. Stă departe de familie din anul 2001. Are două fiice şi mulţi nepoţi şi strănepoţi. Unii o mai vizitează, alţii au uitat-o. Femeia este mulţumită că are o cameră curată şi hrană caldă. „Nu îmi place să ies pe hol, să stau de voră, prefer să citesc şi să confecţionez tot felul de obiecte decorative“,