Pavel Petru are 89 de ani şi chiar dacă are o pensie „mulţumitoare“, nu se lasă de meseria de pantofar. Petru Pavel se chinuie să obţină de la Primărie o lucrare de modernizăre la sediul său şi visează la un teren pe care să-şi construiască o casă. GALERIE FOTO Cel mai bărân pantofar al Clujului, deşi se apropie de vârsta de 90 de ani are planuri mari. El vrea să-şi construiască „o căsuţă“ pe terenul de care ar putea beneficia în virtutea faptului că este veteran de război.

După „Luminaţie“, până când nu îşi face alte planuri, vrea să meargă la Primărie să ducă toate hârtiile pentru dosarul său de veteran. A auzit pe holuri că are şanse mici să primească un teren în cartierul Lomb, dar vrea să încerce. Nea Pavel spune că este în putere şi nu are nevoie de îngrijitor şi speră să termine casa până la capătul vieţii.

Acum locuieşte într-un imobil vechi pe strada Horea, dar visează să aibă un loc al său, unde să se retragă „la bătrâneţe“. Mulţi ar spune că simte bătrâneţea de mult, dar lipsa unei alte ocupaţii îl aduce în fiecare zi în acelaşi spaţiu în care îşi practică meseria de aproape 70 de ani, cum spune nea Petru. „Nu câştig mai mult de o franzelă“, spune Petru, evitând să spună oricui cât câştigă.

Pensie mulţumitoare

Orice câştigă cu munca de zi cu zi se adună pensiei de 1.200 de lei pe care o primeşte lunar şi nu se plânge de bani. A muncit aproape toată viaţa la fabrica Clujana, de cum s-a întors de pe fronul Celui de-al Doilea Război Mondial. A fost prizonier de război într-un lagăr rusesc din Munţii Caucaz, de unde a fost eliberat abia în 1948.

Se plânge că nu are urmaşi, „că nu a vrut Dumnezeu” ca soţia ei să poată face copii şi tot ce munceşte acum le va rămâne nepoţilor săi din Târgu-Mureş, localitatea lui de baştină. Unul este student şi celălalt are afaceri „şi conduce o maşină de lu