La 85 de ani, colonelul în rezervă nu încetează să-i uimească pe cei din jur. Ar fi nevoie de încă o viaţă pentru a asculta povestea fiecărei medalii primite în cei 41 de ani de armată. În anul 1939, pe când avea 14 ani, a plecat desculţ de acasă pentru a deveni copil de trupă. Doi ani mai târziu, urmează cursurile şcolii de subofiţeri, iar în septembrie 1943 devine sergent major cu grad de cavaler.
În al Doilea Război Mondial, pleacă pe frontul de est cu Regimentul 19 Roşiori şi ajunge până în zona Cotul Domnului. „Când am luptat în Est, am fost plutonier de cavalerie, luptam în primul rând. A fost greu, simţeam tot timpul frigul, zăpada şi groaza că în orice moment puteam să mor“, spune Prunişoară. Îşi aminteşte că a tras prima oară cu arma la vârsta de 17 ani, dar nu a ucis pe nimeni. „Am tras doar să-i sperii, nu am omorât pe nimeni“, adaugă el.
Semnarea actului de la 23 august 1944 l-a găsit pe atunci pe tânărul comandant de pluton pe frontul de Vest, în Munţii Tatra. În luna februarie a anului următor, este rănit şi evacuat de pe front. Timp de trei luni, este internat în spitalul ZI 104, din localitatea Brezov, Cehoslovacia, iar după ce se însănătoşeşte, este trimis în ţară cu un tren sanitar.
Meritul militar clasa I, medalia comemorativă pentru participarea la cel de-al Doilea Război Mondial şi numeroase alte decoraţii ori diplome primite pentru merite deosebite în cei 41 de ani de carieră sunt acum ţinute la loc de cinste.
Iubită cu 19 ani mai tânără
Viaţa de pensionar a fostului colonel este una activă. De aproape şapte ani, trăieşte o frumoasă poveste de dragoste cu Tanţa, o doamnă cu 19 ani mai tânără. În plus, îi place să povestească tinerilor despre războiul în care a luptat. „Împărtăşesc elevilor din şcolile constănţene amintiri şi episoade de luptă“, spune Prunişoară.
Am