Conducerile celor două Camere ale parlamentului au stabilit pentru ziua de miercuri, 28 octombrie, audierile în comisiile de specialitate ale persoanelor propuse de premierul desemnat, Lucian Croitoru, pentru funcţiile de ministru. Votul în plenul celor două Camere urmează să fie dat, peste o săptămână, miercuri, 4 noiembrie.

Cu hărnicia contabilului cu mânecuţe, Lucian Croitoru a smuls câteva întâlniri cu liderii unor partide, s-a prezentat dis-de-dimineaţă la Palatul Victoria, a discutat cu premierul interimar, Emil Boc, şi cu conducerea PD-L, singurul partid care îl susţine, şi la termenul legal a prezentat naţiunii o listă cu 14 miniştri propuşi. Mai mult, a fost acuzat că ar fi „încropit“ şi un program de guvernare, inspirat din clauzele acordului cu FMI, dar ce viitor premier n-ar fi ţinut seama de ele?! Presa a publicat CV-urile celor propuşi să facă parte din Cabinetul Croitoru şi a consemnat câteva declaraţii ale acestora.

Reacţiile de până acum ale opiniei publice indică un dezinteres suveran faţă de subiect, în timp ce majoritatea politicienilor s-a limitat la a repeta că acest guvern nu va trece de parlament şi că PSD-PNL-UDMR şi grupul minorităţilor naţionale şi-l doresc premier pe primarul Sibiului, Klaus Johannis. Este pentru prima dată în istoria post-1989 a României când un guvern propus nu e disecat, analizat, comentat, când CV-urile miniştrilor nu sunt luate la purecat, când programul economic e trecut sub tăcere.

Tocmai convingerea că Executivul Croitoru nu va exista, cel puţin nu acum, anulează şansele oricărei dezbateri serioase.

Atunci, care mai e miza lui? Pe de o parte, Constituţia trebuie respectată, aşa că preşedintele a desemnat un premier. Nu putea să n-o facă. Pe de altă parte, jocul politic din jurul desemnării premierului a deschis mari oportunităţi de manevră pentru antibăsescieni, tocmai în campania electoral